O zi fara anunturi!

Super Blog si Anuntul Telefonic au lansat o noua proba. Una care m-a pus in mare incurcatura. Cum ar fi posibila lumea fara conceptul de „anunt publicitar”. Desigur, in prima faza nu vei vedea mari schimbari, si te gandesti ca exista mai multe variante decat un ziar. Dar orice forma de promovare, online si nu numai, in care tu platesti o anumita suma de bani pentru ca informatia ta sa ajunga la populatie, se transforma pana la urma tot in anunt.

Studiile arata ca aproape jumatate din populatia online a Romaniei, viziteaza site-uri de anunturi. Asta inseamna peste 4,2 milioane de utilizatori. Cum arata o zi din viata unei persoane care locuieste intr-o astfel de lume? Eu mi-am imaginat o societate plina de probleme, cu un curs greoi al lucrurilor. O lume in care intreprinderile mici au sanse de reusita doar prin eforturi aproape supraomenesti, in care o zi are prea putine ore ca sa iti rezolvi toate problemele.

S-a trezit la aceeasi ora ca in fiecare dimineata. Si-a lasat picioarele sa atinga parchetul rece si a tras halatul pe ea. Avea ochii negri de nesomn si parea extrem de obosita. Cu o zi in urma alergase in tot orasul, de dimineata pana seara, doar ca sa gaseasca o garsoniera pe care sa o cumpere. Era confuza si nu stia incotro sa se indrepte.

Cafeaua de pe foc dadea in clocot si se scurgea acum pe aragaz. A indepartat repede ibricul si a inchis aragazul. In timp ce turna in cana, mirosul specific de cafea inunda incaperea. Si-a pus doua lingurite de zahar ca de obicei. Isi citea notitele despre toate garsonierele pe care le vazuse. Toate informatiile despre preturi, locatii si marimea apartamentelor. Masa era plina de hartii. Nimic din ce vazuse nu o multumea pe deplin. Fusese in toate blocurile nou construite din zonele pe care ea le viza, dar nu avusese prea mare succes. Fie erau preturile prea mari, fie casa nu era spatioasa. Umpluse toate cutiile postale din zonele bune ale orasului, cu biletele pe care isi notase intentia de a cumpara o garsoniera. Dar nu primise niciun raspuns.

S-a spalat pe dinti si a imbracat costumul gri. Si-a prins parul in coada, a luat geanta si a plecat.

Ea locuia la periferia orasului, chiar langa targ, si acesta era principalul motiv pentru care isi cauta o locuinta noua. Traficul era extrem de aglomerat in fiecare zi, si asa era si azi. Targul era deschis in fiecare zi, si aduna parca din ce in ce mai multe persoane. Toti incercand sa isi vanda marfa, sau sa gaseasca lucrurile de care aveau nevoie. Zarva si aglomeratia deveneau absolut insuportabile, si o copleseau tot mai mult. Mizeria lasata seara, dupa inchiderea targului, lasa un aer de ghetou, ce o dezgusta teribil.

Astepta masina in statia de langa targ. Isi trasese esarfa peste nas si incerca sa isi simta doar propriul parfum. Nu mai suporta gazele de esapament. Autobuzul a venit dupa 23 de minute. S-a urcat in masina extrem de aglomerata. Avea de mers 12 statii pana la Institutia al carui sector de activitate era destinat vanzarii-cumpararii de locuinte. Tot ce dorea era sa vanda apartamentul de langa targ si sa se mute intr-o zona mai buna. Nu cunostea pe nimeni care era interesat sa ii cumpere casa, asa ca avea nevoie ca aceasta institutie sa o ajute sa gaseasca cumparatorul potrivit.

Aici, cozile erau infernale, dar era singura metoda prin care cineva putea gasi un cumparator, asta daca nu cumva avea o cunostinta care sa ii recomande pe cineva, dornic de a cumpara un apartament. Dupa ore de asteptare, in sfarsit venise randul ei. Se pare ca a avut noroc de o zi buna astazi. Tocmai fusese gasit un cuplu tanar, care avea nevoie urgenta de un apartament ieftin. Ochii ei se inseninasera. Un zambet suav se tiparea pe buzele ei. Urmatoarea zi avea sa le faca acestor tineri turul casei, si trebuia sa ii impresioneze.

Iesi din birou cu un zambet larg si relaxat. Era extrem de optimista si spera din suflet sa termine cu toata povestea asta incurcata. Era atat de incantata incat nu auzise telefonul care suna in geanta. Mai mult de jumatate din zi o petrecuse pe drumuri, din birou in birou incercand pe de o parte sa vanda casa cea veche de langa targ, pe de alta sa cumpere una noua, dintr-o zona mai buna. Telefonul suna iar.

In toata aceasta agitatie, nu a mai avut timp sa se ocupe de mica ei afacere. Avea un magazin, de cadouri si bijuterii handmade. Iubea sa creeze lucruri cu mainile ei, si era extrem de talentata. A raspuns la telefon. Era un nou furnizor de margele, pe care il gasise cu greu la un targ de textile din Italia. Munca ei, era singura metoda prin care se putea promova. Asa ca tinea mult la calitatea materialelor, precum si la unicitatea creatiilor sale.

Era nevoie de multa munca pentru a tine pe linia de plutire aceasta afacere. Era teribil de greu sa gaseasca furnizori si o piata de desfacere. Doar recomandarea clientilor satisfacuti o ajutau sa creasca. Prinsese de curand un contract cu o casa de moda. Urma sa le faca bijuteriile pentru noua linie vestimentara. Era o comanda foarte mare si avea nevoie de ajutor. Pusese in geam anunt de angajare, dar fara succes. Maine avea sa se duca la Agentia Nationala pentru Ocuparea fortei de Munca si sa incerce sa caute persoanele potrivite.

Viata ei era un haos zi de zi, la limita existentei, in incercarea disperata de a-si conduce mica afacere spre succes.

Dupa o zi ostenitoare, ajunsese intr-un final acasa. Un dus fierbinte si o ciocolata calda erau tot ce avea nevoie. Isi lua notitele despre garsoniere si le rasfoi din nou. A adrmit destul de repede, cu foile in mana.

Dupa acest exercitiu, am realizat cat de utile sunt anunturile de mica publicitate. Nu doar ca anuntul tau va ajunge la un numar mare de persoane, intr-un timp foarte scurt, dar aceasta metoda faciliteaza pastrarea concurentei ( de preferat loiala) intre intreprinderi. Trebuie sa admit, ca este o metoda comoda, ieftina si extrem de eficienta, pentru ca tu sa iti faci cunoscuta cererea sau oferta.