Calatoriile sunt benefice sufletului si mintii. Iubesc sa calatoresc, si nu mi-as putea imagina viata fara vacante. Este important ca in calatoriile lungi, sa iti pregatesti masina de drum! Iti zic asta, pentru ca am
Calatoriile sunt benefice sufletului si mintii. Iubesc sa calatoresc, si nu mi-as putea imagina viata fara vacante.
Este important ca in calatoriile lungi, sa iti pregatesti masina de drum! Iti zic asta, pentru ca am avut ceva aventuri in trecut. Romania nu are tocmai cele mai bune drumuri, iar in zonele de munte, neasfaltate si pline de pietre risti sa ai necazuri.
Toamna trecuta am facut rapid un tur de tara, cu destinatia Baile Herculane. Gasesti mai multe despre excursia mea, obiective turistice si atractii aici.
Am aruncat cateva bagaje in portbagajul masinii, si am fugit din Bucuresti. Avand in trecut intamplari neplacute cu masina, si cunoscand apetitul de aventura al familiei mele, am echipat masina cu scut auto. Cu ani in urma, am ramas cu masina pe un drum forestier, cand un bolovan a sarit fix in cutia de viteze si a spart-o. Ne aflam langa o fabrica de cherestea, si singura inventie salvatoare a fost sa umplem spartura cu un cep din lemn.
Autogedal, are grija ca vacantele tale cu masina sa se termine intotdeauna cu amintiri frumoase! Dupa cum ti-am spus, mi-am achizitionat si eu un scut auto, asa ca acum pot sa ma bucur linistita de orice calatorie cu masina, indiferent de starea drumului.
Sa ne intoarcem la vacanta mea. Am tinut neaparat sa vad cheile Corcoaia. Vasusem poze pe net si pur si simplu m-a fascinat peisajul de acolo. Din Herculane, de la soseaua principala, sunt aproximativ 40 de km pana la chei. Trebuie sa va marturisesc ca drumul este teribil de prost. In mare parte este un drum forestier, iar pe alocuri au mai ramas bucati de beton, ce par a fi restul unui drum din era comunista. Cratere mai adanci decat cele de pe suprafata lunii, ruineaza sansele dezvoltarii unei zone cu adevarat superbe, cu un potential turistic ridicat.
Inaintam incet, pe drumul prost, printre copacii aramii, care isi scuturau in adierea usoara a vantului frunzele. Era o zi calda de toamna, iar soarele bland, se strecura printre copaci, si imi mangaia usor fata prin geamul masinii. Am deschis geamul sa las aerul curat sa intre. In acel decor, chiar in acel moment, am simtit obsesiv nevoia sa opresc, sa cobor din masina, si sa imortalizez acest moment intr-o fotografie, care va dainui pe vecie. Peisajul era ca un tablou al unui pictor indragostit. Un tablou pictat cu maiestrie, aproape de inima artistului, cantand o romanta si parfumat de amorul etern pentru natura, subliniat de cele mai calde nuante ale unor acuarele de buna calitate. Un peisaj ce apartine soarelui, departe de tot ce este lumesc si firesc noua. Frunze aurii si arami se impleteau perfect cu verdele brazilor, mangaiate de lumina soarelui. Straluceau parca in adierea usoara a vantului si se oglindeau in apa limpede si repede a raului rece. Inima mea vibra si devora subtil acest peisaj.
Mergeam extrem de incet si simteam ca drumul nu se mai termina. Nu imi displacea deloc calatoria, doar ca eram presati de timp. Apusul avea sa imi rapeasca sansa de a explora stanca rece. Imi doream extrem de mult sa vizitez cheile si sa le aflu toate misterele.
Am ajuns intr-un final, intr-un sat mic, uitat de lume. Doar cativa batrani adunati la barfa, stateau pe prispa unei case vechi, care parea gata sa se prabuseasca. M-a cuprins o tristete absoluta si lacrimile imi inundau ochii. Ma gandeam cat de nedrapta este viata. Cu un egoism fantastic, am uitat de toata aceasta durere, mult prea repede, mult prea usor, in prima clipa cand am vazut cheile.
O fotografie face mai mult decat o suta de cuvinte, si oricate adjective as cauta, nu exista vorbe care ar putea reda frumusetea acestui loc. Sfatul meu este sa vizitezi, si sa vezi cu ochii tai. Sa te bucuri de natura si de frumusetea acestui loc. Lasa-te cuprins de magie si bucura-te de lucrurile simple!
Drumul de intoarcere mi-a parut mult mai scurt. La fel de prost, dar parca cumva ii invatasem toate defectele si puteam sa evit fiecare groapa. Imi parea rau ca las in urma visul meu, ca vacanta avea sa se termine.
Pentru calatoriile viitoare imi doresc extrem de mult sa cumpar suport pentru biciclete. Iubesc miscarea si mereu mi-am dorit sa fac un traseu cu bicicleta intr-o zona montana. Nu pot sa stau departe de munte, si as vrea sa il experimentez si altfel!
Visele tale prind culoare pe orice drum ai merge!
Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2019.
One thought on “Printre frunze aramii”